Colectiv. Vina colectiva.

Facebooktwittermail

M-am apucat să scriu.

Flori_si_lumanari_la_Colectiv
sursa foto: wikipedia

Să scriu tot ce am înțeles, pe rând, după tot ce s-a întâmplat în ultimele zile. La fel ca pe orice om normal, m-au încercat sentimente amestecate: șoc la început, compasiune apoi, furie pe la mijloc, scârba uneori, compasiune din nou, furie din nou și tot așa. O tragedie ca asta aduce firesc după sine toate aceste sentimente sau trăiri. Am avut vârsta majorității celor ce au fost în colectiv sau sunt de vârsta multora sau voi avea în curând vârsta lor. Viața de familie din ultimul timp m-a împiedicat într-o oarecare măsură să merg la concerte sau sa ies mai des, așa cum o făceam alta data. De curând, mergând la plimbare cu copiii mei dragi, chiar mă bucuram să văd că centrul orașului e plin de tineri vii și frumoși, frumoși cu totul, cu pofta de viață, care îți transmit starea lor și care țin orașul ăsta în palmele lor. Mă bucuram că e mult mai curat, că a început sa se simtă un aer plăcut al vieții la 20 de ani. Am câștigat multe după revoluție, am și pierdut multe, dar fiecare pas în bine m-am gândit ca se face în timp și cu răbdare ca orice evoluție sănătoasă.

Și acum a venit șocul. Șocul că într-o seara în care tinerii ăștia frumoși care voiau să se simtă bine lângă prietenii lor, ascultând muzica sufletelor lor, s-a întâmplat ca cineva să le taie aripile frumoase și mari. Cineva e cineva colectiv, vina e una colectiva. E și vina mea pe de-o parte și e cu siguranță și vina ta, a oricăruia. Lucrez cu instituțiile statului de ceva timp, aproape 15 ani și dacă aș fi avut o putere aș fi schimbat de multe ori tot. De la oameni pana la legi și tot așa. Aici e buba mare care trebuie sa ne doară pe toți, la asta trebuie sa umblam cu toții repede și imediat, din 1990 și până acum. Și apoi, după soc, am început cu toții sa aruncam cu ura și cu acuzații în toți. Eu cred ca ar trebui sa mergem toți în fata clubului colectiv și sa ne recunoaștem vina. Când spun toți mă refer la următorii ( fără sa respect vreo ordine a vinei celei mai mari) : eu, familia mea care l-a votat pe Iliescu mulți ani la rând, prietenii mei care nu au votat, patriarhul României, președintele României, prim ministrul României, toți cei care vin în fiecare zi în Casa Poporului, toți cei care au fost la pelerinaje în toți anii ăștia de la revoluție încoace, toți cei care se ascund în clădirile cu multe etaje ale marilor corporații și care nu votează pentru ca fac parte din clasa mijlocie a societății, toți cei care au dat șpagă în viața lor, toți angajații televiziunilor care apără interese și care nu respecta durerea nimănui, toți medicii care își bat joc de pacienții și care nu au fost corecți pana la capăt, toți cei care accepta sa se întâmple ce se întâmplă în țara asta, indiferent de cine sau ce e. Și ar trebui de cealaltă parte, în fata noastră sa fie : familiile celor morți vreodată din vina noastră, eroi care i-au salvat pe cei la nevoie vreodată sau oricând, medicii care salvează vieți de tot felul așa cum pot în condiții inumane. Și să le cerem iertare tuturor, sa-i rugam sa ne mai dea o șansă să reparam sau sa alinam durerea și răul făcute. Pentru ca vina este a noastră a tuturor.

Chiar dacă nu interesează pe nimeni, anul trecut am simțit o durere similara cu durerea pe care o simt acum cei ce si-au pierdut pe cineva vineri. Și în condiții austere și cu multa lupta am reușit împreună cu personalul medical sa-mi salvez copilul. Și au fost momente în care am simțit sfârșitul și am tot luptat. Și din fericire s-a terminat cu bine. Dar am simțit ca “afara” nimănui nu-i pasă de copiii prematuri așa cum ar trebui. Și ca dacă nu era “Salvați Copiii”, poate copilul meu nu supraviețuia pentru ca medicii nu aveau cu ce. Și am simțit furie și am trăit ce nu îi doresc niciunei mame sa trăiască vreodată. Neputință. Am întâlnit și un preot care era trimisul lui Dumnezeu cu siguranță și care s-a rugat pentru copilul meu și nu numai, în fiecare zi. Se bucura la fiecare pas spre bine alături de mine. Și eu am simțit asta.
Și vin acum, pentru că ale mele au trecut, și vă spun : Haideți cu toții acolo!

Să ne cerem iertarea colectivă în fata tuturor. Putem fi rockeri, putem fi homosexuali, putem fi preoți, putem fi demnitari, antreprenori, corporatiști, bătrâni și tineri, maneliști, indiferent de ce suntem, suntem toți de vina. Oamenii sunt manipulați ușor iar interesele personale nu mai au loc și nu mai pot prima la nesfârșit. Mă refer la interesele personale care au legătură cu șpaga sau orice alte ilegalități. Se întâmplă des sa dam vina pe oricine altcineva decât pe noi. Așa cum domnul de la Expirat a închis clubul, sa venim acum toți și sa închidem tot ce trebuie închis. Să pedepsim ce e de pedepsit. După fapte, nu după o părere sau alta. De la primul pana la ultimul. Și sa ne cerem iertare. Să dăm banii acolo unde trebuie, sa-i împărțim cum trebuie. Să facem ce trebuia sa facem de la început. Oameni buni sunt peste tot în rândul oricărei minorități sau majorități. Trebuie să demonstrăm asta. Faptul că ai luat parte la o tragedie nu te face mai bun, bucură-te ca ai scăpat și las-o așa. Fă ceva de acum încolo dacă ai avut șansa de a te naște din nou. În general să faci, nu doar în momentul ăsta și apoi sa uiți.
Viața nu are valoare în bani, în lucruri materiale sau în funcții. Așa s-a demonstrat, e o certitudine. Uită-te la tine și învață să fii corect măcar, dacă nu bun! Și atunci tragediile ne vor ocoli!

Facebooktwittermail

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *