Începe școala

Facebooktwittermail

ecole-autrefoisSeptembrie aduce cu ea nu doar toamna ci și începutul unui nou an școlar.

Pentru unii e chiar primul început și aici sunt prezente altfel de emoții decât cele devenite obișnuință. Pentru mine, începutul ăsta, în mod special, mă face sa-mi aduc aminte de cea mai frumoasă perioadă din toată școala, de anii de liceu.

Acum am realizat că de fapt mi-am făcut un cont de facebook în 2010 tocmai pentru a mă “reîntâlni” cu colegii mei din liceu. Și uite așa, încet încet, m-am legat din nou, într-un fel, chiar și de unii profesori dragi de atunci. Cu fiecare în parte am comunicat atât cât am simțit eu sau evident, celălalt.

De curând am găsit o altă colegă de care nu știam nimic și am “abordat-o”. După ce am făcut asta, a blocat accesul oricui ar fi vrut sa se împrietenească, cu ea și gata. Pur și simplu.

Cea mai frumoasă perioadă pentru mine, nu a fost cea mai frumoasă și pentru ea sau ei. Dezamăgitoare atitudine, în orice condiții.

Un coleg, de data asta, la un moment dat, în viață, prin 2000 și un pic sa zicem, a făcut cam așa: am avut un accident auto relativ ușor, accident în urma căruia am fost rănită superficial la cap și am scapat doar cu asta și câteva zile de dureri de oase. La locul accidentului a apărut întâmplător acest coleg. Țin minte ca printre picăturile de sânge de pe față i-am zărit pe el și pe tatăl lui coborând într-un Seat galben care mie îmi plăcea. Voiau să vadă ce s-a întâmplat. Colegul m-a privit, sunt sigură că m-a recunoscut, a stat 2 minute, a întors un spate relaxat și s-a cărat. E prieten cu mine pe facebook și încă mai aștept să-şi aducă aminte și să-şi ceară scuze.

Nu vreau să primesc lucruri valoroase, vreau să rămân cu sentimentul frumos că nu am fost singură și fericită în liceu.

Dacă din scoala primară, mă leagă ca amintire despre colegii mei doar faptul că am suferit după “el”, prima mea dragoste, din liceu am rămas cu cel mai bun prieten. Nu as fi vrut sa rămână doar unul.

Școala trebuie să fie un loc minunat unde găsești pe cineva și ceva care îți modelează caracterul. Iar caracterul nu presupune calificative și note.

La anu’ se fac 20 de ani de la terminarea lui, a liceului. Mă și văd, eu și profa de chimie, pe care o iubesc, stând la un pahar de vorbă într-o sală mare și aproape goală. Nu, e doar o sperietură, mai suntem câțiva. Nu toți.

Până atunci însă încep școala din nou.

Sunt clasa a cincea!

 

 

Facebooktwittermail

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *