Je suis CEVA, ORICE!

Facebooktwittermail

Mai sunt puține zile și intrăm în atmosfera de Crăciun. Unii dintre noi mai mult, alții mai puțin.Oricum ar fi, o vom face ca de fiecare dată, în fiecare an. Sfârșitul anului 2015 e mult mai trist, e mult mai dureros pentru mulți dintre noi.

love in the world
love in the world (sursa: flickr)

Un accident teribil a îndoliat o țară întreagă și apoi un atentat îngrozitor a îndoliat întreaga lume. În cele două săptămâni de la accident s-au căutat explicații, s-au găsit vinovații direcți și indirecți, s-a aruncat cu venin când în unii când în alții când în ceilalți, s-au obținut probabil bani frumoși pe durerea oamenilor în suferință, de toate pentru toți.De ce nu ne simțim mai bine după ce s-au întâmplat atâtea? Pentru că tot răutatea, egoismul, lăcomia, prea plinul de noi înșine,  ne sunt apropiate. Pentru că oamenii cu greu înțeleg ceea ce e important. Bineînțeles ca nu suntem toți așa, dar cred ca pot generaliza. Acum, după ce am simțit și trăit de la Colectiv încoace,  nu am învățat nimic sau aproape nimic. Suntem prea mulți care trecem prin viață ca prin brânză cu multă apă. Acum sunt alții care suferă enorm și trec prin momente cutremurătoare și greu de suportat. Au murit alți tineri, au ascultat rock alții cu alte nume și în alt loc. Au fost executați cu sânge rece. Sunt alți părinți,  copii, prieteni, iubiți care plâng și cărora le-a fugit pământul de sub picioare în câteva minute. Și probabil ca aceia simt cel puțin la fel cum simțim noi, aici. Eu nu aveam nevoie ca întreaga lume sa fie solidară cu noi, nu așa ne-am fi rezolvat problemele. Eu nu aveam nevoie ca facebook să caute steagul României. Eu aveam nevoie ca cei ce au adus țara mea în punctul ăsta critic să dispară din peisaj și sa bage capul la cutie și la pușcărie, fiecare să plătească pentru ce a făcut. Nu putem să suferim ori să simțim ce simt francezi zilele astea dar putem de data asta să nu-i mai judecăm. Putem să-i lăsăm sa-si plângă morții, să se adune, să meargă mai departe, cu bune și cu rele. Noi, niște țigani, trebuie să fim buni și înțelegători cu suferința celorlalți.

Nu mi-a plăcut niciodată poporul francez în așa fel încât să îi dau vreun exemplu sau sa spun orice fel de lucruri bune despre ei dar nici nu pot să îi judec atunci când alții îi omoară la propriu. Nu mă încearcă nicio furie după ce am văzut cât de nedrept și crud au dispărut dintre noi atât de mulți semeni ai noștri, nu doar francezi. Să fii om nu presupune să ai o anumită naționalitate,  culoare de piele, studii superioare, bani. Să fii om presupune să ai valori sănătoase, să fii bun și corect, să obții totul prin muncă și efort, să plângi lângă cei care suferă, să le zâmbești celor triști. Toată energia negativă din noi ajunge direct la ceilalți, toate judecățile noastre de atotștiutori îi afectează pe ceilalți. Toți cei despre care spunem că sunt răi și spre care arătăm cu degetul sunt la fel ca noi.

Nu judecând îl vei schimba pe cel de lângă tine și în niciun caz judecându-l atunci când suferă.
Moș Crăciun e dovada vie că lucrurile frumoase încă există și că oamenii pot să-şi arate sufletele unii altora. Nu e încă Crăciunul dar sufletele noastre nu există doar de Crăciun. Nu trebuie să fim buni și înțelegători doar atunci. În fiecare zi trebuie să fie viu spiritul Crăciunului din noi. Așa că sper din toată inima că vom fi mai buni și înainte de Sfintele Sărbători și că vom fi solidari în fiecare zi cu cei ce suferă, că vom mulțumi în fiecare zi pentru ce suntem și ce avem.

Je suis Paris, Je suis Colectiv, Je suis Copiii prematuri, Je suis Copiii din Africa, Je suis ce vreți voi! Ceva suntem cu toții! Să arătăm asta!

Facebooktwittermail

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *